CREATIVITATE, INOVAŢIE ŞI EDUCAŢIE PENTRU EXCELENŢĂ A COPIILOR/ ELEVILOR / TINERILOR CU POTENŢIAL APTITUDINAL RIDICAT

 

CREATIVITATE, INOVAŢIE ŞI EDUCAŢIE PENTRU EXCELENŢĂ A COPIILOR/ ELEVILOR / TINERILOR CU POTENŢIAL  APTITUDINAL RIDICAT

 

                                     Înv/prof.  GODJA ADINA VERONICA

                                Şcoala cu cls.I-VIII Onceşti, jud.Maramureş

 

 

Un învăţământ cu adevărat democratic trebuie să dea satisfacţie tuturor categoriilor de elevi, de la cei cu cerinţe educative speciale şi până la cei cu aptitudini superioare în domeniile intelectuale, artistice, sportive etc. Atributul de democratic este dat de capacitatea sistemului de Învăţământ de a crea condiţiile activizării tuturor predispoziţiilor şi posibilităţilor, mai mari sau mai mici, purtate de copii.

Supradotarea primeşte numeroase semnificaţii şi definiţii, în funcţie de mai multe sisteme de referinţă. Cercetătorii americani scot în evidentă dispoziţii particulare în următoarele domenii :

- capacităţi intelectuale generale ;

- aptitudini şcolare specifice ;

- gândire creativă ;

- artă vizuală sau alte expresii artistice ;

- calităţi de lider ;

- capacităţi psihomotrice.

În mai toate modurile de definire apare constant raportarea la potenţialul aptitudinal, nivelul inteligentei, gradul ridicat al performantelor şi necesitatea unor tratări diferenţiate şi chiar personalizate a subiecţilor din această categorie

Problematica educaţiei copiilor superior dotaţi implică degajarea unui perimetru problematic larg, interdisciplinar, unde datele psihologiei, pedagogiei, sociologiei, politologiei, eticii, antropologiei, se vor corela şi se vor completa pentru a forma un edificiu explicativ capabil de a induce soluţii practice cât mai rezonabile şi valide din punct de vedere praxiologic. Am putea spune că orice abordare practică de depistare şi asistare ale copiilor superior dotaţi trebuie să fie prefaţata de una teoretică, de o fundamentare a finalitălilor, de o selecţie a celor mai bune metode de cercetare, de o sondare a posibilităţilor practice de intervenţie în plan educaţional. Or, toate aceste demersuri, prin excelentă acţionale, pot avea eficientă şi succes dacă sunt dublate de o filosofic adiacentă de vizare a problemei, de un mod de gândire de a aborda o chestiune considerată încă delicată. Psihopedagogia celor superior dotaţi nu se reduce numai la un reţetar strict tehnic, la un set de măsuri cu incidentă imediat practică. Vrem să sugerăm faptul că închiderea pragmatică este la fel de păgubitoare ca şi perspectiva exclusiv filosofică, speculativă. Continuitatea şi corelarea celor doi poli ai intervenţiei sunt de dorit în locul unei perspective unilaterale.

În orice grup şcolar, se structurează norme de excelentă şi de ierarhizare ale subiecţilor.

În funcţie de predominanta unor aptitudini, se poate avansa o tipologie a copiilor supradotaţi. Se vor distinge, astfel, următoarele tipuri de indivizi  :

Copii cu „aptitudini academice" sau şcolare, caracterizaţi prin succesul în activitatea de învăţare, prin uşurinţa operării cu noţiunile abstracte şi a formulării generalizărilor, prin rapiditatea însuşirii cunoştinţelor, în special teoretice.

Copii cu „aptitudini creatoare", caracterizaţi prin capacitatea de a produce ceva nou fată de stadiul lor de cunoştinte.

Copii cu „aptitudini ştiinţifice", caracterizaţi prin capacitatea de observare, prin raţionament logic şi prin uşurinţa cu care folosesc calculele şi simbolurile, prin ingeniozitatea asocierii cunoştinţelor.

Copii cu „aptitudini artistice", caracterizaţi prin capacitatea creatoare de a imagina şi organiza simboluri, forme, modele, culori şi sunete, de a crea prin aceste mijloace o impresie estetică.

Copii cu „aptitudini tehnice", caracterizaţi prin capacitatea deosebită de folosire şi de invenţie a unor obiecte tehnice; prin aptitudinea de a înţelege mecanica la un nivel teoretic, nu numai practic, de a rezolva probleme tehnice, de a sesiza relaţiile spaţiale.

Copii cu „aptitudini de conducere", caracterizaţi prin capacitatea de a-i călăuzi şi îndruma pe alţii, de a-i convinge şi antrena, prin însuşiri de personalitate precum tactul, curajul, puterea de abstracţie, ca şi printr-o evidentă inteligentă combinativă.

Copii cu „aptitudini sociale" (altele decât cele de conducere), caracterizaţi prin capacitatea de formare a relaţiilor umane, prin competentă socială, prin facilitate psihomotorie.

In perspectiva educaţiei copiilor supradotaţi se poate recurge la mai multe strategii. Psihopedagogii care se ocupă de acest domeniu au identificat mai multe modalităţi şi forme concrete de educaţie :

Accelerarea. Presupune dimensionarea unor scenarii de învăţare prin stabilirea unor conţinuturi specifice pentru fiecarc nivel de instruire pentru copiii capabili de performanţe superioare. Accelerarea se bazează pe parcurgerea conţinuturilor într-un timp mai scurt.Accelerarea învăţării a condus la schimbări de ordin legislativ ale sistemelor de instruire. Cele mai multe dintre aceste precizări normative privesc : a) saltul peste o clasă ; b) parcurgerea a două clase într-un an ; c) admiterea timpurie la şcoală, liceu sau facultate ; d) activităţi suplimentare de tip extraşcolar ; e) progresul diferenţiat la unele materii ; f) cursuri extracurriculare

Accelerarea parcursurilor generează şi unele consecinţe negative : instabilitatea în timp a performanţelor şcolare, neadaptarea emoţională şi neintegrarea socială.

Îmbogăţirea. Se referă la extinderea sau aprofundarea studiilor prin diferite strategii didactice. La nivelul curriculumului se pune accent pe introducerea unor experiente educaţionale mai bogate, variate sau suplimentare la curriculumul clasic, experienţe care pot viza conţinutul sau strategiile de predare ale profesorului. Îmbogăţirea poate fi orientată spre proces (având ca scop dezvoltarea proceselor mintale, a creativităţii), spre conţinut (centrat către anumite materii ce se predau în sens aprofundat) şi spre produs (avându-se în vedere anumite tipuri de rezultate - directe sau indirecte - ale instruirii.

Gruparea. Presupune reunirea elevilor în mai multe forme, pentru a genera o învăţare eficientă. In acest sens, există mai multe posibilităţi

•     Sistemul de grupare pe abilităţi omogene (performanţe scăzute, performanţe medii, performanţe înalte) ;

•     Regruparea elevilor în funcţie de abilităţile la anumite materii, în rest instruirea făcându-se la un loc ;

•     Gruparea interclase, care selecţionează elevii cu performanţe înalte din clase diferite, care au parcurs aceeaşi programă şcolară la mai multe discipline ;

•     Gruparea intraclasă, când profesorul decide formarea unor grupuri mici în interiorul unei clase, în raport cu performanţele la o anumită disciplină ;

•     Separarea elevilor dotaţi în clase distincte ce urmează programe specifice ;

•     Gruparea în „mănunchi", prin formarea unor grupe de cinci-şase elevi ce sunt repartizate unor profesori special pregătiţi pentru instruirea supradotaţilor.

Strategii şcolare. Această formă de instruire a supradotaţilor presupune iniţierea şi statornicirea unor aşezăminte şcolare alocate cu prioritate subiecţilor cu aptitudini înalte.

Acest mod de organizare este asociat şi cu servicii specializate variate : studii individualizate, tutoriat, mentorat, admitere timpurie, salt peste o clasă etc.

Strategii extraşcolare. Se referă la o reţea de servicii şi un cadru de stimulare pe care societatea le poate promova la un moment dat. Programele sau serviciile educaţionale „societale" (centrate pe incitări, provocări, încurajări, premieri, consilieri, cooperări) vin să propenseze şi să consacre excelenţa educaţională, să ratifice traiecte dezirabile pentru întreg corpul social.

În perspectiva perfectării acţiunilor şi principiilor invocate, în învăţământul românesc s-au adoptat decizii legislative importante. Astfel, recunoscându-se însemnătatea tinerilor capabili de performanţe (TCP) în ansamblul resurselor naţionale s-a înfiinţat recent CETCP ( Centrul de Excelenta pt Tinerii Capabili de Performanta, ca o structură responsabilă de crearea şi asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare a acestora pe durata şcolarizării, în perspectiva valorificării integrale a potenţialului creator al acestor categorii de elevi. Activitatea CETCP se desfăşoară în cadrul unei unităţi centrale integrate în structura MEC şi în unităţi din teritoriu dispuse după criteriul geografic şi al centrelor universitare care îi sprijină acţiunile.

Centrul de Excelenţă pentru Tinerii Capabili de Performanţă (CETCP) are următoarele atribuţii :

- identifică tinerii capabili de performanţe utilizând criterii ştiinţifice şi criterii psihoatitudinale ;

- elaborează strategiile şi programele de instruire în colaborare cu specialiştii pe discipline ;

- monitorizează evoluţia TCP pe o durată de 15 ani începând din momentul identificării, păstrând legătura cu instituţiile în care îşi continuă instruirea sau în care lucrează ; coordonează activitatea centrelor regionale ;

- susţine TCP pe toată perioada în care se menţine performanţa ;

- lansează acţiuni de promovare a TCP prin mass-media ;

- sprijină instituţiile de învăţământ superior dispuse să elaboreze şi să pună în practică programe proprii de instruire destinate TCP ;

- aprobă listele personalului didactic antrenat în sistemul de activităţi CETCP ;

- stabileşte relaţii cu unităţi capabile să sprijine pe plan ştiinţific, psihopedagogic sau logistic instruirea TCP ;

- acordă recompense pentru TCP şi pentru cadrele didactice implicate în pregătirea TCP în funcţie de rezultatele acestora ;

- eliberează Diplome de Excelenţă pentru elevii care parcurg programe de pregătire în cadrul CE şi obţin rezultate deosebite. Diplomele de Excelenţă au acelaşi regim juridic cu diplomele acordate de MEC la fazele naţionale ale concursurilor şcolare ;

Centrele regionale pentru Tinerii Capabili de Performanţă (CRTCP) au ca preocupare :

-     identificarea tinerilor capabili de performanţe, utilizând criterii ştiinţifice şi criterii psihoatitudinale ;

-     aplicarea programelor de pregătire elaborate de CETCP şi adaptarea lor potrivit resurselor umane şi materiale de care dispun ;

-     asigurarea derulării programelor de pregătire ale TCP în centrele regionale sau în unităţile de învăţământ din care provin elevii ;

-     asigurarea circulării informaţiei între unitatea centrală şi unităţile de învăţământ în care sunt şcolarizaţi TCP ;

-     propunerea promovării unor cadre didactice sau a unor elevi în sistemul de pregătire a TCP ;

-     propunerea de recompense pe baza criteriilor elaborate de unitatea centrală în vederea stimulării activităţii elevilor şi personalului didactic din sistemul propriu ;

-     organizarea de concursuri şi competiţii din calendarul MEC ;

-     iniţierea concursurilor şi competiţiilor proprii cu aprobarea MEC.

Învăţământul de performanta constituie o componenta fireasca a activităţilor din orice unitate şcolară.Pt sprijinirea învăţământului de performanta, in şcolile in care se obţin rezultate deosebite, se pot organiza clase speciale aprobate de CETCP la propunerea ISJ, clase care vor fi incluse in planul de şcolarizare. Activităţile de învăţământ de performanta se desfăşoară la sf de săptămână si in vacanta de vara

 

EDUCAŢIA PENTRU DIVERSITATE

Sintagma şcoala pentru diversitate este echivalenta sintagmei şcoala pentru toţi si reprezintă dezideratul maximei tolerante in ceea ce priveşte diferenţele fizice, socioculturale, lingvistice si psihologice existente intre copii/ elevi, misiunea fiind aceea de a le oferi tuturor posibilitatea de a inväta in funcţie de ritmul, capacitätile si nevoile proprii si de a se exprima conform trăsăturilor individuate de personalitate.

Ideea care anima acest tip de şcoală este aceea ca finalitatea fundamentalá a sistemului national de învăţământ consta in a forma cetäteni care sunt membri ai aceleiaşi matrice sociale si care împărtăşesc valori comune. Prin urmare, scoala reprezintä numai un segment al sistemului social, iar schimbările din cadrul ei nu pot avea succes in absenta unor schimbări dirijate la nivelul celorlalte segmente. Acest fapt impune gândirea unor structuri care sä îmbine flexibil si eficient demersurile din toate domeniile, proces care implica formarea unei atitudini pozitive fatà de integrare într-o perspectiva cat mai apropiata, fata de incluziune. Aceastä atitudine manifestata la nivelul întregii societăţi trebuie sa respecte principiul normalizării, adicä asigurarea accesului, pentru toate categoriile de persoane, la tiparele existenţiale si la condiţiile de viaţă cotidianä, cat mai apropiate de normele considerate fireşti pentru o viatä obisnuitä.

Educaţia pentru toţi a fost definitä ca acces la educaţie ,si la calitatea acesteia pentru toţi copiii, fiind identificate doua obiective generale:

- asigurarea posibilităţilor participării la educaţie a tuturor copiilor, indiferent de cat de diferiţi sunt ei si cat se abat, prin modelul personal de dezvoltare, de la ceea ce societatea a denumit normal. Participarea presupune in primul rand accesul si apoi identificarea modalităţilor prin care fiecare sa fie integrat. Accesul are in vedere posibilitatea copiilor de a ajunge fizic la influentele educative ale unei societăţi (familie, scoalä, comunitate), de a se integra in şcoală si de a raspunde favorabil solicitărilor acesteia ;

- calitatea educaţiei se referä atât la identificarea acelor dimensiuni ale procesului didactic, ale conţinuturilor invätarii, cat si la calitäti ale agenţilor educaţionali, care sa sprijine invätarea tuturor categoriilor de elevi, sä asigure succesul, sa facä sistemul deschis, flexibil, eficient si efectiv.

Fiecare scoalä care doreşte sa fie deschisä si flexibila, prin aplicarea principiilor incluziunii, trebuie sa demonstreze, prin managementul pe care il propune, urmätoarele :

intetegerea realä si recunoaşterea incluziunii ca o parte a politicilor de egalizare a şanselor persoanelor cu cerinţe speciale, si nu ca o simpla plasare a copiilor impreunä ;

-     recunoaşterea legäturilor dintre educaţia incluzivä si valorizarea diversitätii umane prin promovarea unui etos şcolar care valorizeazä toţi copiii si familiile lor ;

-     favorizarea unui climat de sprijin flexibil oferirea unor räspunsuri adecvate cerinţelor individuate prin oferta educationalä a scolii ;

-     susţinerea implicării comunităţii locale in dezvoltarea programelor si a ofertelor educaţionale pentru toate categoriile de elevi din scoalä ;

-     favorizarea accesului personalului didactic la ocazii de dezvoltare profesional care sa susţină/sprijine dezvoltarea practicilor incluzive.

Scoala incluziva pune in centrul atenţiei sale persoana umanä ca fiintä originala, unicä si irepetabila, accentuând ideea ca in fiecare societate exista personalităţi, grupuri diferite, motivaţii, raţiuni si puncte de vedere diferite.

In opinia mai multor autori, promovarea educaţiei incluzive/integrate in şcolile din sistemul de invätàmant trebuie sä aibă la baza următoarele principii-cadru :

-  toţi elevii au dreptul sa participe la toate activităţile incluse in programa şcolilor obişnuite ;

-  in timpul programului şcolar, personalul didactic si de specialitate se va implica direct in susţinerea pe toate căile a integrării maximale a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale ;

- şcoală va trebui, printr-o serie de schimbäri radicale in domeniul curricu-lumului, sa vina in întâmpinarea tuturor cerinţelor educaţionale ale elevilor, fara a leza demnitatea si personalitatea acestora ;

In condiţiile educaţiei incluzive, clasele/grupele de elevi vor include copii apropiaţi ca vârsta si nivel de experienta socioculturalä.

Aplicarea acestor principii in practica scolii pentru diversitate presupune, din partea personalului didactic si de specialitate, o serie de calitäti, cum ar fi :

- sa aibä responsabilitatea recunoaşterii nivelului de competenta profesionalä si dorinţa de perfecţionare a capacităţilor de lucru in condiţiile educaţiei integrate si ale scolii incluzive;

- sä manifeste o atitudine critica si constructivä, prin propuneri concrete si realiste, in sprijinul includerii copiilor cu cerinţe educative speciale in clasele unde îşi desfäsoara activitatea ;                                        - sä demonstreze o implicare totala in procesul didactic, astfel încât sa satisfacă într-o măsură cat mai mare cerinţele educaţionale ale elevilor din clasa ;                                                                                                 - sa trateze elevii cu demnitate si respect si sä dea dovada de consideraţie fata de situaţia particularä in care se afla copiii cu cerinţe educative speciale ;                                                                                                  - sa aibă convingerea ca educaţia integrate si şcoala incluziva presupun cu necesitate activitatea in echipe de specialişti (profesori, educatori, profesori de sprijin, consilieri şcolari, asistenţi sociali, psihopedagogi specializaţi in activităţi cu diferite categorii de copii cu cerinţe speciale).        

Bibliografie

1. Cucoş Constantin  – Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2000
2. Gherguţ Alois – Sinteze de psihopedagogie specială, Ghid pentru concursuri şi examene de obţinere a gradelor didactice, Editura Poliorom, Iaşi, 2005
3. Gherguţ Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie, Editura Polorom, Iaşi, 2006
4. Ionescu Miron, Radu Ioan – Didactica modernă, Editura Dacia Cluj, 2004
5. Mara Daniel – Strategii didactice în educaţia incluzivă, Editura Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti, 2009