Despre curriculum

 

                                     Înv/prof.  GODJA ADINA VERONICA

                                Şcoala cu cls.I-VIII Onceşti, jud.Maramureş

 

A. Elaborarea/ planificarea curriculum-ului

 

 

            A.1. Analiza finalităţilor educaţionale, a competenţelor generale şi specifice vizate                        şi a nevoilor educaţionale ale educaţilor

 

            Proiectarea curriculum-ului are drept punct de pornire identificarea şi analiza finalităţilor educaţionale, respectiv a marilor orientări filosofice, morale, etice, ideologice, de care urmează să ţină cont sistemul educativ. Cuprinzând sisteme de valori identificate şi vehiculate la nivelul societăţii, acestea oferă sistemului educativ linii directoare, îi asigură acestuia coerenţa şi dau sens acţiunii educative.

În ceea ce priveşte nivelul sistemului de învăţământ, finalităţile generale actuale relevă preocuparea pentru formarea intelectuală (teoretizare, conceptualizare, abstractizare) şi, totodată, pentru formarea abilităţilor şi competenţelor practice şi pentru promovarea multidisciplinarităţii, a interdisciplinarităţii şi transdisciplinarităţii, în vederea asigurării caracterului operaţional şi funcţional al achiziţiilor.

Analiza nevoilor educaţionale presupune identificarea, deopotrivă, a trebuinţelor obiective (derivate din analiza situaţiei-ţintă în care se va derula acţiunea educaţională, ele putând fi stabilite şi în absenţa subiecţilor educaţiei) şi subiective (exprimate chiar de către subiecţii educaţiei).

Este necesar ca elevii să fie educaţi în vederea identificării propriilor trebuinţe educaţionale şi transformării acestora în obiective, pe baza unui schimb de informaţii în legătură cu rolurile asumate şi cu aşteptările fiecărei părţi.

 

            A.2. Stabilirea obiectivelor curriculare

 

            Obiectivele curriculare se stabilesc funcţie de rolul educaţiei, care, în viziunea lui Jacques Delors (2000, p.11-12) constă în contribuţia la încurajarea indivizilor să acţioneze în concordanţă cu tradiţiile şi convingerile lor, dar în acelaşi timp să respecte pluralismul, să-şi dezvolte mintea şi spiritul la nivel de universalitate şi să reuşească transcenderea propriilor limite. Acelaşi autor consideră că misiunea educaţiei este de "a-i permite fiecăruia dintre noi, fără excepţie, să-şi dezvolte talentul şi să-şi valorifice la maximum potenţialul creativ, inclusiv responsabilitatea pentru propria viaţă şi pentru atingerea scopurilor personale". (J. Delors, 2000, p.13)

 

            A.3. Selectarea disciplinelor de studiu/ conţinuturilor

 

            În acţiunile de selectare a conţinuturilor, se va ţine seama de faptul că este extrem de importantă calitatea cunoştinţelor dobândite, a competenţelor formate şi nu atât de mult cantitatea. De asemenea, este foarte important să se achiziţioneze instrumentele cognitive necesare documentării şi informării, utilizării şi procesării informaţiei.

            După etapa de selectare a conţinuturilor, urmează operaţia de consemnare a lor în planurile de învăţământ, după criterii logico-ştiinţifice, pedagogice şi psihologice.

 

 

 

 

 

            A.4. Organizarea conţinuturilor/ temelor

 

            În interiorul disciplinelor de studiu selectate se realizează o organizare a conţinuturilor şi o programare a lor, în concordanţă cu finalităţile educaţionale urmărite şi punând accent pe flexibilitatea şi adaptabilitatea conţinuturilor.

 

            A.5. Structurarea situaţiilor de învăţare, prefigurarea şi articularea experienţelor de

                    învăţare

 

            Prin curriculum, respectiv prin intermediul unor programe concrete de studiu, proiectate pentru specializări, discipline, activităţi didactice, ore de curs se structurează şi se propun situaţii de învăţare, susceptibile de a genera experienţele de învăţare pozitive. Dacă profilul psihologic al studenţilor este foarte diferit, se pot concepe trasee curriculare alternative şi se va asigura flexibilitatea în parcurgerea lor.

            În structurarea situaţiilor de învăţare şi în anticiăarea experienţelor de învăţare (acestea se îmbină dată fiind complementaritatea dintre educaţia formală, cea nonformală şi cea informală), se vizează următoarele:

-          formularea obiectivelor educaţionale sau chiar operaţionale

-          stabilirea tipului de experienţă de învăţare dezirabilă

-          stabilirea formei de organizare a activităţii

-          realizarea transpoziţiei didactice a conţinuturilor

-          stabilirea unei metodologii didactice adecvate

-          stabilirea sistemului mijloacelor de învăţământ, elaborarea/ adaptarea materialelor didactice

-          stabilirea formei de organizare a activităţii elevilor

-          imaginarea activităţilor desfăşurate de profesor şi a activităţilor centrate pe elev, a responsabilităţilor şi competenţelor lor

-          imaginarea strategiei de evaluare a programului educativ.

 

B. Implementarea curriculum-ului (Organizarea situaţiilor de învăţare şi inducerea/ generarea experienţelor de învăţare)

 

            Presupune aplicarea în practică a programului educativ, respectiv organizarea şi realizarea situaţilor de învăţare şi a activităţilor de învăţare, într-o modalitate flexibilă, creatoare, valorificând resurselor anticipate. Sunt importante: raportarea permanentă la obiectivele urmărite, conceperea de sarcini de lucru după criterii ştiinţifice, monitorizarea permanentă a procesului educaţional şi obţinerea de feed-back formativ şi sumativ.

 

C. Evaluarea curriculum-ului

 

            C.1. Stabilirea criteriilor şi procedurilor de evaluare

 

            În evaluarea curriculum-ului se utilizează ca şi criterii obiectivele educaţionale propuse, care vor fi aduse şi la cunoştinţa studenţilor. În eventualitatea în care se utilizează şi alte criterii, de asemenea, acestea vor fi anunţate cu claritate, la începutul activităţilor.

            În ceea ce priveşte procedurile de evaluare, ele vor fi gândite funcţie de obiectivele urmărite şi de conţinuturi, asigurându-se îmbinarea optimă a acestor proceduri.

 

            C.2. Realizarea evaluării

 

            Demersurile de evaluare pot viza:

            - obţinerea de informaţii despre curriculum în ansamblu, despre pertinenţa, calitatea şi eficienţa lui

            - obţinerea de informaţii despre studenţi (volumul cunoştinţelor dobândite, al capacităţilor şi competenţelor formate)

            - obţinerea de informaţii despre prestaţia didactică a profesorului, în condiţiile valorificării anumitor resurse ale instruirii.

 

D. Reglarea/ Ameliorarea procesului curricular

 

            Evaluarea se desfăşoară în beneficiul tuturor partenerilor implicaţi în procesul curricular, sprijinindu-le acţiunile, este formativă şi sprijină autoevaluarea realizată de elevi. Este văzută ca un parteneriat, iar în urma evaluărilor realizate, funcţie de rezultatele şi informaţiile obţinute, dacă este cazul, se vor elabora strategii corective, pentru depăşirea anumitor greşeli şi strategii ameliorative.

            În materie de curriculum, responsabilităţile se distribuie între patru niveluri ale sistemului educaţional:

-          la nivel naţional, guvernamental (Ministerul Educaţiei şi instituţiile de cercetare subordonate)

-          în teritoriu, respectiv la inspectoratele şcolare judeţene

-          la nivelul unităţilor şcolare (şcoli)

-          în sala de clasă.

            Elaborarea curriculum-ului este o funcţie integrată a tuturor actorilor sistemului educaţional; sunt de dorit relaţii de cooperare şi parteneriat; fiecare nivel asumă proiectul propriu:

 

·         Responsabilităţi la nivel guvernamental/ naţional:

-          Elaborează structura legislativă, regulamentele şi recomandările curriculare, cadrul general de curriculum, incluzând obiectivele şi standardele generale, precum şi cerinţele de certificare a studiilor.

-          Produce instrumentele de evaluare la nivelul sistemului educaţional.

-          Oferă suporturile de curriculum necesare inspectoratelor şcolare judeţene şi reţelelor şcolare ale acestora.

-          Alocă resursele necesare către inspectoratele şcolare judeţene.

-          Evaluează realizarea curriculum-ului la nivel de sistem şi pe componente ale acestuia.

 

 

·         Responsabilităţi la nivel teritorial – zonal/ judeţean:

-          Dezvoltă politici de implementare a curriculum-ului.

-          Oferă resursele şi suportul financiar necesare pentru realizarea curriculum-ului.

-          Asigură calitatea programelor la toate nivelele de şcolarizare.

-          Elaborează şi diseminează material instrucţional, recomandări şi ghiduri de implementare curriculară.

-          Evaluează realizarea programelor.

-          Oferă consultanţă şi programe de formare continuă a cadrelor didactice.

 

·         Responsabilităţi la nivelul şcolii:

-          Asumă o strategie de aplicare a curriculum-ului, potrivit cu politicile prefigurate la nivelele anterioare.

-          Dezvoltă programele proprii de studiu.

-          Determină tipurile de curriculum şi extensiunile acestora.

-          Coordonează programele de dezvoltare curriculară.

-          Realizează formarea continuă a profesorilor proprii.

-          Evaluează realizarea curriculum-ului pe discipline şcolare şi clase de elevi etc.

 

 

·         Responsabilităţi la nivelul clasei, respectiv al profesorului:

-          Identifică nevoile subiecţilor educaţiei.

-          Realizează următoarele acţiuni, în scopul proiectării activităţii didactice la nivel micro:

                        - Lectura personalizată a programei şi a manualelor şcolare

                                   - Elaborarea planificării calendaristice (orientative), pe termen mediu

                        - Efectuarea proiectării secvenţiale, pe termen scurt (a unităţilor de învăţare şi a

                          lecţiilor/ activităţilor didactice).

-          Îmbogăţeşte curriculum-ul diferitelor discipline.

-          Asigură individualizarea curriculum-ului, elaborează planuri individuale de educaţie.

-          Realizează diferenţierea curriculară.

-          Evaluează rezultatele elevilor şi îi sprijină în procesul de învăţare.

 

Bibliografie:

 

1. Bocoş, M. (2008), Teoria curriculum-ului. Elemente conceptuale şi metodologice, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, paginile 25-30
2. Bocoş, M., Jucan, D. (2008), Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia curriculum-ului. Repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Editura Paralela 45, Piteşti, paginile 106-142
3. Ungureanu, D. (2000) Educaţie şi curriculum, Editura Eurostampa, Timişoara.