Educaţia ecologică a şcolarului mic

                               Educaţia ecologică a şcolarului mic

                            Godja Adina Veronica,prof.înv.primar

                            Şcoala Gimnazială Onceşti,jud.Maramureş

     Ecologia, ca ştiinţă nou apărută, se ocupă cu studiul interrelaţiilor dintre organisme şi mediul lor de viaţă. Astfel educaţia ecologică este un proces educaţional care are în vedere interrelaţiile omului cu mediul şi soluţiile de protejare a acestuia.

      Educaţia ecologică este o  componentă a „noilor educaţii” care îşi propune să-l conducă pe elev spre formarea unui punct de vedere mai obiectiv asupra realităţii, să-l incite la participare, să devină conştient de viitor şi de faptul că viaţa generaţiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opţiunile sale. Registrul bogat al „noilor educaţii” permite deschiderea şcolii spre problematica lumii contemporane. Protecţia mediului este o prioritate a lumii contemporane. Cadrelor didactice le revine nobila misiune de a-i iniţia pe copii în cunoaşterea şi protejarea naturii.

      Prin educaţie ecologică, copiii pot să dobândească cunoştinţe, atitudini şi motivaţii, aducându-şi contribuţia la soluţionarea problemelor care ţin de protecţia mediului înconjurător.

      Prin studierea in şcoală a unui  optional de educaţie ecologică şi de protecţie a mediului inconjurător, se vor cultiva dragostea şi respectul elevilor pentru lumea înconjurătoare şi se vor forma atitudini de dezaprobare faţă de cei care încalcă normele de protecţie a mediului. Astfel, după parcurgerea unor conţinuturi specifice acestui domeniu, elevii ar putea să formuleze întrebări referitoare la realităţile observate în mediul înconjurător (clasă, şcoală, grădină etc.), să observe elemente din mediul înconjurător apropiat, să compare influenţa diferiţilor factori de mediu (apă, aer, sol) asupra animalelor şi plantelor din mediul apropiat, să utilizeze un limbaj specific educaţiei ecologice, să identifice situaţii concrete de poluare, să exprime păreri cu privire la diferite comportamente în relaţiile omului cu mediul, să participe conştient la acţiuni de păstrare şi îmbunătăţire a calităţii mediului înconjurător, să dezvolte o atitudine favorabilă privind protecţia animalelor, plantelor etc.

      Educaţia ecologică ajută la cunoaşterea efectelor poluării apelor, aerului şi solului, precum şi la găsirea soluţiilor de rezolvare pentru diferite situaţii de distrugere a mediului natural. Elevul este ajutat să înţeleagă că omul depinde în foarte mare masură de mediul natural în care trăieşte şi că este înţelept să-l protejeze cât mai bine cu putinţă.

      Educaţia în domeniul ocrotirii mediului trebuie să înceapă încă din fragedă copilărie şi să fie continuată în tot timpul anilor de şcoală, dar şi după terminarea acesteia. Încă de mici, copiii învaţă despre sol, apă, aer, plante şi animale. Noi, cadrele didactice, avem datoria să le explicăm elevilor că fără aceşti factori naturali, viaţa nu este posibilă, deci trebuie protejaţi. Elevii trebuie să devină apărători ai naturii. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească, să se poarte în familie, la şcoală, în societate, tot aşa trebuie să-i învăţăm să se poarte cu mediul în care trăim. Încă de la intrarea în şcoală, învăţătorii îi învaţă pe elevi să conştientizeze că toţi avem datoria protejării mediului în care trăim.

      Cunoaşterea la şcolarul mic se realizează la început pe baza senzaţiilor, percepţiilor şi evoluează prin dezvoltarea ariei reprezentărilor în cadrul observării lumii înconjurătoare.

      În faţa naturii copilul trăieşte un întreg noian de sentimente. Astfel, el o admiră şi învaţă apoi s-o cunoască. Şcoala este chemată să determine nu numai sentimente de admiraţie pentru frumuseţile naturii, ci şi convingeri şi deprinderi de conservare şi dezvoltare a mediului înconjurător, să formeze o conduită corectă faţă de natură, o conduită ecologică modernă. În cadrul lecţiilor la care se pretează educaţia ecologică sau unele cunoştinţe legate de mediul înconjurător ( ştiinţe ale naturii, geografie, limba română) sau în cadrul activităţilor extracurriculare, elevii pot fi dirijaţi să cunoască şi să ocrotească elementele mediului înconjurător, să iubească plantele şi animalele, să adopte un comportament adecvat raportat la mediul în care îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, pot fi învăţaţi să ia atitudine faţă de cei care încalcă regulile de protejare a mediului.

      Scopul educaţiei ecologice este de a crea atitudini pozitive faţă  de mediul înconjurător , de a urmări dezvoltarea gradului de conştiinţă şi a simţului responsabilităţii faţă de mediu şi problemele sale.În strânsă legătură cu scopul am stabilit obiectivele a căror realizare a fost posibilă alegând cu grija conţinuturile , strategiile de lucru , tematicile corespunzătoare şi abordând desfăşurarea activităţilor în condiţii de interdisciplinaritate.

Voi exemplifica prin alegerea unei teme „PRIMĂVARA”care abordează într-un mod integrat un anotimp.

Am urmărit astfel să formez competenţe complexe şi să conduc la raporturi pozitive ,afective faţă de acest anotimp.Au fost exploatate diverse arii curriculare vizând formarea unei concepţii în ceea ce priveşte renaşterea naturii.Copiii au fost puşi în situaţia de a experimenta , de a interacţiona cu mediul.

OBIECTIVE PROPUSE:

-          Să cunoască şi să enumere schimbările petrecute în natură în acest anotimp;

-          Să-şi însuşească cunoştinţe din viaţa plantelor şi a animalelor;

-          Să cunoască activitatea omului în cadrul naturii;

-          Să ştie de ce au nevoie plantele pentru buna lor evoluţie;

-          Să cunoască factorii care deteriorează mediul şi influenţează negativ evoluţia vieţii;

-          Să realizeze lucrări artistice în care să fie prezentată atitudinea pozitivă a copiilor faţă de mediu;

-          Să înveţe cântece şi poezii cu conţinut adecvat;

CONŢINUTURI:

§  Plimbări în natură şi implicit observări spontane sau dirijate;

§  Experiment”Germinaţia”;

§  Rezolvarea unor situaţii problemă;

§  Conversaţii euristice legate de cele observate;

§  Jocuri didactice pe această temă;

§  Concursuri pe teme ecologice , gen „Aşa da,aşa nu!”;

§  Dans tematic”Fluturii şi florile”;

§  Activităţi practice”Primăvara-colaj”;

§  Joc de rol”De-a ecologiştii”.

RESURSE        PROCEDURALE:    conversaţia euristică,observaţia,explicaţia,experimentul,exerciţiul,jocul de rol,conexiunea inversă.

FORME DE ORGANIZARE:individual,pe echipe sau frontal.

REZULTATE SCONTATE:

-copiii să-şi formeze competenţe complexe;

-formarea grijii faţă de sine şi faţă de mediu;

-participarea activă la schimbarea calităţii mediului;

-cultivarea grijii faţă de propria sănătate;

 -formarea unei atitudini pozitive faţă de curat şi frumos;

-înţelegerea interacţiunii factorilor de mediu;

-conştientizarea locului şi rolului lor de modelatori ai lumii vii.

Este important să ţinem cont că activităţile didactice şcolare şi extraşcolare desfaşurate în vederea realizării educaţiei ecologice nu trebuie să urmeze modelul lecţiei clasice.Ele trebuie să includă elemente de noutate,să trezească interesul,curiozitatea şi , în primul rând ,să fie atractive şi placute.

În anul şcolar trecut, am realizat cu elevii clasei mele mai multe activităţi desfăşurate în cadrul  proiectului educaţional  „Să trăim într-un mediu curat şi sănătos”. Obiectivul general al acestuia a fost: transformarea comportamentelor cotidiene ale elevilor în stiluri de viaţă ecologice, sănătoase şi durabile prin întreţinerea unui ambient curat.

      Una dintre activităţile desfaşurate în cadrul acestui proiect a fost organizarea unei excursii tematice „Mediu poluat, mediu sănătos” pe traseul Vîrteşcoiu – Bucureşti şi retur. Aceasta le-a oferit prilejul copiilor de a face observaţii directe asupra mediului înconjurător. Am vizitat Grădina Botanică, Grădina Zoologică, Parcul Herastrău, Muzeul de Ştiinte Naturale etc. De asemenea, am avut ocazia de a sesiza şi unele aspecte negative care duc la poluare.

      Vizionarea unor filme (despre plante şi animale, despre poluarea aerului, solului, apei etc.) şi studierea unor cărţi din domeniul educaţiei pentru mediu (enciclopedii, atlase) pot duce la înţelegerea de către elevi a importanţei protejării mediului în care trăim precum şi la dezvoltarea dragostei faţă de natura înconjurătoare, prin cunoaşterea frumuseţilor Terrei.

      Împreună cu elevii, am iniţiat diverse acţiuni concrete pentru păstrarea unui mediu curat şi sanătos: amenajarea şi întreţinerea spaţiului verde al şcolii (prin plantare de puieţi în livadă şi a răsadurilor de flori în grădină), strângerea gunoaielor din jurul şcolii şi din comunitate (dând astfel exemplu si celor mari), amenajarea unor locuri pentru colectarea materialelor refolosibile, amenajarea şi întreţinerea „colţului ecologic” al clasei etc.

      Elevii au dobândit diverse cunoştinţe legate de mediu  şi  abilităţi de lucru în echipă: cooperare, spirit de muncă în echipă, responsabilizarea individului în cadrul grupului.

      În şcoală am realizat un punct documentar de educaţie ecologică (cărţi, materiale informative, portofolii tematice, broşuri ecologice etc.) şi un colţ expoziţional  cu lucrările elevilor ( desene, afişe ecologice, postere tematice „Sănătatea Pământului”, „Copiii iubesc natura” ).

      Prin activităţile realizate, elevii au învăţat prin experimentare, ceea ce înseamnă să fie viitori cetăţeni, buni şi responsabili, care servesc interesele mediului înconjurător şi ale comunităţii lor. De asemenea, şi-au însuşit norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societăţii si mediului şi formarea unei atitudini de dezaprobare faţă de aceia care încalcă aceste norme.

      Ocrotirea planetei este o problemă mondială şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie să-şi asume această responsabilitate. Pentru a cunoaşte modul de funcţionare a sistemului din care facem parte şi noi este foarte important ca omul să fie educat în spiritul respectului pentru mediul înconjurător, pentru ca el să devină conştient de faptul că nu este stăpânul naturii, ci parte din ea.

Bibliografie:

1.Învăţământul primar, 2004, Editura Miniped, nr.2-3;

2.Isabelle Bourdial, 2002, „Viaţa şi ecologia”, Editura RAO, Bucuresti;

3.Adelina Iacob, 2007, „Ghid metodic pentru cadrele didactice”,, învăţământul primar,Oradea;

4.C. Sima, 2000, „Ecologie şi protecţia mediului înconjurător”, Editura Independenţa Economică, Piteşti.